1 ianuarie: Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului

În a opta zi după Nașterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a primit tăierea cea după trup (circumcizia), în conformitate cu cu Legea din Vechiul Testament. Toți pruncii masculini treceau prin circumcizie ca un semn al Legamantului lui Dumnezeu cu Sfântul străbun Avram și descendenții lui (Geneza 17: 10-14, Leviticul 12:3). 

După acest ritual, Divinului Prunc i s-a dat numele de Iisus, așa cum a afirmat Arhanghelul Gavriil în ziua Bunei Vestiri (Luca 1: 31-33, 2:21). Părinții bisericii explică faptul că Domnul, Creatorul Legii, a trecut prin circumcizie pentru a da un exemplu despre cum poruncile divine trebuiau să fie îndeplinite. Domnul a fost circumscris astfel încât, mai târziu, nimeni să nu se îndoiască de faptul că El nu și-a asumat cu adevărat un trup omenesc și că a Sa Încarnare nu a fost doar o iluzie, așa cum gândeau unii eretici.                                                                                         

În Noul Testament, ritualul circumciziei a făcut cale Tainei Botezului, cum a fost prefigurată în Coloseni 2: 11-12: "În El aţi fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi". Relatări ale sărbătorii tăierii-împrejur cea după trup a Domnului au continuat în biserica răsăriteană până în secolul al IV-lea. Canonul sărbătorii a fost scris de Sfântul Ștefan de la mănăstirea Sfântului Sava. 

În afară de  Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului, Acesta a acceptat-o ca un semn al Legământului cu Dumnezeu cu umanitatea. El a primit și numele de Iisus  (Mântuitor) în a opta zi. Nașterea Sa a fost ca o indicație a misiunii Sale, a lucrării Sale de mântuire a lumii (Matei 1:21; Marcu 9:38-39, 16-17: Luca 10:17, Faptele Apostolilor :3-6, 16; Filipeni 2:9-10). Aceste două evenimente, circumcizia și numirea Domnului, amintesc creștinilor că au intrat într-un nou legământ cu Dumnezeu și sunt circumscriși cu o circumcizie făcută fără mâini, "ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti" (Coloseni 2:11). Însuși numele de "creștin" este un semn al intrării omenirii în noul Legământ cu Dumnezeu. 

31 decembrie: Sfânta Cuvioasă Melania Romana

1 ianuarie: Sfântul Vasile cel Mare